Cunoașterea aproximativă ne va duce în HAOS!

Cele mai urmărite

În România, deja, nici nu mai putem vorbi de semidocți, pentru că sunt pe cale de dispariție, iar oamenii care ar fi putut fi cumva docți în ceva, ori au emigrat, ori s-au resemnat la vreo multinațională, care știe să le folosească priceperea ca să ne poată controla mai bine. Dar, nenorocul masiv al acestui neam este că după ce produce vârfuri intelectuale destul de rar, în orice domeniu (exceptând poate crima organizată și bășcălia), până și acelea se pierd cu lejeritate în lumea largă! Iar cei rămași se bucură pentru că pot ocupa locul I deși au calități de pluton!

Dar, să trecem la ce ne doare pre noi ăștia, RĂMAȘII. Nu știu cine e de vină în totalitate pentru lipsa aceasta crasă de înțelegere europeană și nici nu-mi propun să aflu așa ceva! Nu, în niciun caz nu am să cad în acest păcat capacană, în care cad mai toți confrații mei de pix și tastă. Lipsa de înțelegere a situației scapă atenției, din pricina fenomenului de prea mare apropiere de problemă. E ca atunci când ți se pune un ziar în ochi și literele se încalecă pur și simplu, iar cititul devine practic imposibil!

Când se gândește o lege, care ar putea avea impact în economie, e musai nevoie de oameni specializați în înțelegerea întregului, altfel toate aceste zbateri, profund umane, se vor dovedi, a nu știu câta oară, pierdere de timp și direct creatoare de sentimente de frustrare. Dacă se știe că orice ajutor de stat trebuie notificat mai întâi către Bruxelles, pentru evitarea unor posibile probleme de concurență neloaială, apoi așa e musai de făcut. Ca să înțelegem cutuma, e ca atunci când construiești ceva fără a avea autorizație. Riscurile sunt pe măsură! Cum să vă explic ca să înțelegeți cumva cât de dăunătoare este această modalitate de a gândi, mult prea local, fenomenul european.

Uite, în PNDR sunt miliarde de euro pe care România îi poate direcționa cum vrea pentru a ajuta, încuraja sau pur și simplu ridica un sector al Agriculturii. Aici România este un beneficiar net al fondurilor structurale și de coeziune. Adică, primim, prin tot soiul de programe europene, cu mult mai mulți bani decât cotizăm la bugetul comunitar. Aceasta este asumarea Comunității Europene pentru reducerea decalajului dintre membrii mai vechi și, evident, mult mai bogați și pregătiți de competiție și cei mai nou aderați! Dar aceste inegalități nu se reduc cât ai bate din palme. Trebuie ceva răbdare și perseverență. Cum să ridicăm o țară aflată la coada Europei, înspre apropierea de media europeană, când, mai ales la noi, chiar și fondurile de coeziune se cheltuiesc de mântuială din pricina corupției și, mai ales, a INCOMPETENȚEI CRASE!

Poate din acestă perspectivă este de înțeles exgerarea și chiar ducerea într-o extremă destul de periculoasă pentru democrație a politicilor europene care încearcă să limiteze acestă ciumă, corupția! Nu roșie, nu galbenă și în niciun caz albastră ci roș-galben-albastră, pentru că toate guvernările s-au dovedit aproape la fel de lipsite de performanță și campioane în risipirea resurselor publice!

În rest, ar trebui să ne uităm că economia și mediul de afaceri privat au ridicat țara unde, poate, nu am fi meritat să fie! Iar bunăstarea, chiar dacă o să fiu înjurat, se vede peste tot, dar mai ales în aglomerările urbane.

Bun, acum ca să înțelegeți mișculația europeană, vă spun doar atât, ori ne acomodăm ori vom părăsi corabia europeană! Altă soluție nu există! Dacă vom începe cu ajutoare de stat anacronice, cu politici suburbane și chiar fanariote, vom avea destul loc, dar într-o altă piață. Adică, dacă noi începem cu așa ceva, polonezii la fel, ungurii și ei, ce credeți că i-ar împiedica pe germani, francezi sau olandezi să pluseze și ei în ajutoare de stat către fermierii și procesatorii lor?! Și ajungem iar la lingura de lemn, pentru că, orice ați crede voi, ăștia care conduceți destinele țării, aceste mari națiuni își pot susține mult mai bine fermierii decât am putea noi vreodată. Gândiți această perspectivă și abia apoi săriți la gâtul jurnalistului!

Suntem parte a unui club și e musai să respectăm regulile, pentru că ni le-am asumat la intrarea în UE. Nu ne-a cucerit nimeni, noi am capitulat, dacă tot e să vorbim în limbajul orgoliului aberant! Dar hai să încercăm să ne ridicăm, să ne așezăm în poziția din care am putea să începem să vedem că nu e dracul chiar atât de negru! Să punem mâna pe cărți și să mai buchisim și noi un pic la alfabetul european altfel, din păcate, lipsa de cunoaștere ne va duce în HAOS!

Cele mai noi știri

„Orice om normal la cap ar pleca imediat din această țară!”

Vorbeam ieri, pe la prânz, cu un om deosebit, care face agricultură în România și cam asta a fost...

Articole din aceeași categorie