În România asta dodoloață aud peste tot expresia asta. Nimeni nu mai cere nimănui să nu mai fure, ci doar să fure pentru toți. E o reminiscență idioată de pe vremea când a fura de la CAP sau IAS era singura sursă ca țăranul să-și procure boabele pentru crescutul porcului de Crăciun.
Haiducia asta era „primită” deoarece comuniștii le luaseră pământul cu de-a sila. Poate de atunci oamenii au început să-i respecte pe șmanglitorii cu carul. Cei care ajungeau repede în vârful piramidei deoarece puteau susține chiolhanurile ștabilor. De altfel, această haiducie s-a răspândit peste tot.
De la fabrici și uzine până la spitale și cantine. Toți furau câte ceva acolo, iar cei care nu puteau să bage mâna erau proști. Așa s-a ajuns, ca în acestă țară, oameniilor cinstiți li se spune PROȘTI!! Meritocrația este o idioțenie. Aici, pe plaiul Mioriței, ciobanul mai ortoman era bumbăcit și furat. Iar el accepta asta ca pe o sentiță divină!
Așa se face că în această țară e firesc să-ți „aranjezi copiii” taman în instituția pe care o conduci, la fel cum e firesc să-ți pui amanta șefă peste clevetitori, iar nepoții și nepoatele să frece manganul și să ia banul. Că, la urma urmelor, „e banii tuturor” acolo, deci și ai lor!
Pomenile sunt binevenite, iar cu cât faci pomana mai grasă, cu atât ești mai boier. Așa se face că pomenile electorale sunt binevenite, iar la ele se înghesuie aproape toți. Și cei care te vor vota, dar și cei care te vor spurca. Fiecare cu mâna întinsă și cu pălăria în mână. Nu vă mai întreb de ce grecii sau bulgarii au mai mult sânge în instalație decât noi. Nici de ce croații au mentalitate de învingători.
Dacă la sârbi aproape toți cei care puteau câra o armă s-au făcut partizani, la noi au fost câțiva oamenii de la munte. Cei mai aproape cumva de cer. În localitățile de munte nici nu se încuiau ușile caselor. Sunt și acum localități în care doar la primărie se fură. Ca să se împlinească politica de stat. Nu v-ați întrebat niciodată de ce la noi până și judecătorii se vând, iar procurorii te condamnă din ochi. Nu pot să uit vorbele de duh care umblă pe stradă. Cum să-ți bați nevasta preventiv, cum să-ți altoiești copiii la ceas de seară, cum să închidem ochii atunci când se întâmplă ceva. La noi nu a fost nevoie de OMERTA deoarece eram educați să fim orbi, muți și milogi!
Din păcate m-am născut în această țară și îmi este greu să spun că mi-am pierdut speranța că se mai poate îndrepta ceva. Cangrena se adâncește, iar extirpările sunt drastice. Copiii ne văd și aleg să plece. Ne arată cu degetul și noi ne facem că nu-i vedem. Îi numim idioți, haștagiști sau mai știu eu cum. Le înțeleg disperarea deși nu sunt de acord cu generalizările. Îmi este din ce în ce mai rușine de tăcerea noastră absurdă de popor atârnând în propriul nostru ștreang. Ne condamnăm la nimic și istoria râde de noi cu lacrimi.
Am ajuns să fim conduși de analfabeți și veleitariști, patriotismul e desuet, iar țara e doar o visterie pentru fanarioții de tip nou. Suntem un popor beteag, cu un trecut îndoielnic dar cu multă credință într-un Dumnezeu mult prea iertător.
Doar un mare cataclism ne va mai aduna vreodată pentru că îmi pare rău să știu că milioanele de oameni cinstiți se roagă ca aceia care le umblă în buzunare zilnic să le lase ceva și lor. Cât să-și plătească ortul, măcar! Din pricina acestei educații bazate pe „capul plecat sabia nu-l taie” și „hoțul neprins este negustor cinstit”!
Oare voi mai prinde ziua în care acest popor se va trezi din minciună și autoironie?!
