Pe când Partidul Agricultorilor pare o baba morgana!… Deși, de curând, am auzit că unul din cei mai cunoscuți și respectați fermieri din România vorbește iar de un partid al agricultorilor ca de unica soluție pentru a rezolva pozitiv degringolada Agriculturii Țugulane.
Dar, părerea mea, un partid al agricultorilor va avea aceeași soartă cu cele care s-au vrut mai înainte reprezentante ale agricultorilor. Au fost vreo trei după 1989. Nu vorbesc aici de Partidul Țărănesc, care nu era al țăranilor ci se folosea de sintagmă doar ca să prostească mulțimea.
Apoi l-au făcut național și creștin-democrat. Acesta a fost un partid semnificativ, iar după revoluție a renăscut sub bagheta lui Corneliu Coposu (poate unul din singurii politiceni reali ai României postcomuniste, alături de simpaticul Ioan Rațiu).
Apoi a murit „seniorul” și Constantinescu a ajuns președinte pe un val de simpatie. Apoi PNȚ – CD a murit pe „Cheia” lui. Cred că un partid al țăranilor care și-au vândut ogorul ar prinde un pic. Aștia ar mai avea timp și de politică. În rest, Doamne iartă-mă, agricultorii nu se unesc nici sub umbrela profitului. Adică în grupuri de producători sau cooperative de produs. D-apoi în ligi, asociații sau partide. Fiecare fermier are politica lui. Unii sunt de stânga, alții de dreapta, mai tot timpul după cine conduce localitatea, județul sau țara.
Comisiile de agricultură din parlament sunt pline de fermieri. Chiar și de foști și viitori miniștrii ai Agriculturii. Nu e vorba că nu are cine reprezenta agricultura în Casa Poporului ci, mai degrabă, fiecare din politicenii veniți dinspre agricultură are interesul său. Și aici sunt de acord. Doar au ferme acasă. Unii zootehnice, alții de cultură mare, ferme legumicole, dar chiar și afaceri integrate. Fiecare business cu merdeneaua lui. E greu de împărțit cașcavalul pentru atâta aluat!
De curând au intrat fermieri noi în lista primarilor. Cred că 30% din primarii din România sunt fermieri sau pe acolo pe undeva. Ori au copiii, ori au soțiile, unii chiar amantele, pe post de titulari de fermă. Că așa e la noi. Legislația îți interzice să fii și gospodar și politician.
Până și Băsescu este fermier. El măcar a venit și la AgriPlanta și la Conferința LAPAR când era președinte. A ridicat și prețurile tranzacțiilor cu teren agricol prin achiziția făcută la Nana. Dar de aici până la un partid e un drum precum autostrăzile noastre. Nici măcar confederații nu reușesc să facă. Sau proteste. Doar mega-proteste, din când în când!
Fiecare își botează asociația cu sintagma „din România” sau „Națională” apoi se afiliază la vreo asociație europeană unde nu au bani să-și achite cotizațiile. Acum vreo două zile am pus cu fermierii participanți la un eveniment agricol de o discuție ad-hoc despre grupurile de producător și eventualul depozit cu atmosferă controlată. Știiți ce au zis oamenii?! Că noi nu avem încredere unul în altul d-apoi să dăm putere vreunuia dintre noi!
Partidele agricole se vor naște moarte pentru că fermierii sunt ba PSD – iști, ba PNL -iști, ba, unii, chiar USR-iști. Iar pe mulți alții îi cam doare în cot de orice alt partid. Dar participă la politică și la formarea majorităților. Chiar dacă unii nu vor să-i vadă!
Multe partide se visează reprezentante al țăranilor fără țărână. Până și UDMR-ul are politică agricolă și agricultorii lor de adus la vot. Îi ajută și Ungaria care împarte bani fermierilor ardeleni.
Și voi vreți doar un singur partid al fermerilor?!
Nashpa!
