Anul acesta, pe 1 iulie s-a sărbătorit a 101 ediție a Ziua Mondială a Cooperației, așa că hop și noi să spargem o șampanie de fițe în toiul sărbătoririi cooperatiste. Să nu mă înțelegeți greșit, dar e bine să sărbătorim la relanti până ne vine cu adevărat apa la moară.
Dar, normal, la chefuri și chiolhanuri suntem pe primul loc în lume. Așa cum poate observa și ultimul orb, România este, și probabil va tot fi, țara tuturor minunilor minunate și a paradoxurilor paradoxale! Dar nu pot să nu observ crevașa care se tot adâncește între cei care sunt cu un pas în economia de piață, chiar aproape în vîrf de competiție mondială, și cei care trag la țâța statului ca la o unică și absolută sursă de viață.
Culmea e că taman ultimii au lehamite la asociere și cooperare, dar dezvoltă o mare aplecare spre suptul subversiv, genul mielului care deși are tenie vrea să fie dat în grija a două oi și cel puțin o vacă. Dar nu mai vreau să-i cert pe cei care oricum nu vor auzi decât înjurături în loc de sfaturi.
Așa că, tineri cooperatori, voi care măcar ați îndrăznit să încercați cea mai naturală formă de apărare împotriva competiției, mult prea bine organizate pentru limitele voastre individuale, încercați să desăvârșiți cooperarea. Nu vă mai mulțumiți cu jumătăți de măsură așteptând aiurea vreo minune. Unirea asta nu e nici de porc, nici de slava îngerilor.
E pur și simplu un răspuns la goliații din lumea reală. Mulți dintre ei născuți asemena vouă. Așa că vă urez la mulți ani frumoși și buni și la cât mai multe cooperative care să fie baza unor viitoare multinaționale care să cucerească și estul, dar și vestul Europei. Sunt convins că se poate!
Hai să ne uităm la ce putem face noi pentru noi, mai înainte de a aștepta ca altcineva (statul, UE, NU E etc) să tot facă orice altceva. Să ne împingă de-a dura spre o țâță din ce în ce mai anemică.
Sper ca atunci când cooperativele românești vor controla comerțul modern să vă aduceți aminte de cele scrise azi, aici!
