Alegeți carnea de oaie, dar și carnea de vacă de la animale pășunate în natură!
În rest putem vorbi doar de o carne ieftină și fragedă. Cum altfel să fie un pui recoltat la 42 de zile sau un porc la 120 de zile?! Când, dacă ar fi crescuți în sistem natural, doar cu cereale și lucernă, la ambele specii, timpul în care s-ar ajunge la greutatea de tăiere, cel puțin s-ar dubla. În schimb oaia și vaca de carne cresc pe pășuni și hrănirea lor se face aproape ca acum 100 de ani.
Doar gardul electric ar fi o noutate. Pe când în fermele de suine și păsări tehnologia se tot schimbă, iar vârful tehnologiei este chiar genetica și nutriția. Fiecare gram de carne suplimentar este calculat și răscalculat ca într-o cursă de formula I.
Acum, în aceste momentele grele pentru crescătorii de suine, e bine de spus că, parcă, cu cât mai mult ar evolua genetica spre câștigul de carcasă cu atât mai mult suinele sunt mai sensibile la tot felul de afecțiuni. Antibioticele sunt suzerane în aceste cetăți automatizate, iar omul e nevoit să respecte reguli stricte de biosecuritate pentru evitarea dezastrelor.
Spre deosebire de turmele de berbecuți sau de vaci de carne care se dezvoltă în aer liber, pe pășuni montane care, de cele mai multe ori, nu sunt nici măcar târlite sau amendate. Practic, bio! Iar noi cumpărăm în draci carne de porc și piept de pui dintr-o lipsă totală de informare.
Știu că fiecare om are propria alegere când vine vorba de ce pune pe grătar dar factorii de decizie ar trebui să se implice mai mult în felul în care se hrănește poporul pe care îl conduc. Suntem ceea ce mâncăm iar, dacă ar fi să am puterea de a schimba ceva, măcar prin intermediul cuvântului, aș face lobby pentru porcul și puiul de acasă, crescut în familie, cu dragoste și boabe.
Întoarcerea la obiceiuri sănătoase, la brânza fără uleiuri hydrogenate și la țuica de prună nu pot face rău nimănui și ar fi o gură de oxigen pentru satul românesc care altfel se va dizolva ca o pastilă de aspirină într-un pahar cu apă!
Iar fermierilor care produc berbecuți le recomand să păstreze pentru piața locală și animale premium nu numai reforme. Să acorde și ei respectul cuvenit consumatorului prin abatorizare corectă și trasabilitate, altfel ne vom sufoca unii pe alții aiurea. Iar pentru transformarea crescătorilor de carne de vită în livratori de carne de calitate ar fi corect ca sprijinul cuplat să fie legat de cantitatea și calitatea carcasei. Astfel s-ar încuraja abatorizarea locală și exportul pe copite s-ar micșora vizibil! Asociați-vă, iar statul să se implice prin politici de încurajare reală a celor care vor să construiască o alternativă la exportul de cereale.
Alege oaia, dar și vaca de carne ar fi bine să devină programe care încurajează practicile comerciale corecte, astfel încât consumatorul să prindă curaj că marfa are trasabilitate și este sigură pentru consum. Oamenii s-au obișnuit cu ștampile, etichete și caserole vidate și trebuie să le oferiți chiar și acest confort, altfel veți pierde!
