Asta unde se pare că suntem un neam de FRICOȘI și PAPĂ-LAPTE?!
Nu pot să nu-mi pun zilnic această întrebare.
De la primii mei pași în viața publică m-am lovit de oameni care de fiecare dată găseau un paravan în spatele căruia să se pitească. Dar de unde să clevetească! Să nu știe nimeni că și ei au nemulțumiri, să nu-i bănuiască nimeni că sunt cei mai mari clevetitori din țară.
E așa ușor să ne tot spunem în barbă nemulțumirile sau pe șoptite ca pe cine știe ce mister! Ne place să așteptăm să facă altcineva ceva. Iar dacă nu iese nimic, să ne bucurăm de umbra anonimatului.
În schimb la DELAȚIUNE am fost pe PRIMUL LOC ÎN LUME. Nicăieri nu s-au pârât oamenii așa de urât ca pe la noi. Totul sub nume conspirative sau sub anonime. Nu e zi să nu văd oameni care știu și nu spun pentru că le este teamă! Teamă, de ce?!
Suntem oameni cu o viață, iar de cele mai multe ori năruim viitorul semenilor doar pentru că ne este teamă să fim oameni. Ne rugăm la Dumnezeu, dar mințim în fiecare zi. Iar cel mai grav este că NE MINȚIM PE NOI!
Ne amăgim că facem bine prin tăcere și supunere, prin neasumarea adevărului. Nu e de ajuns să ne facem mici, într-o zi tăvălugul celor care calcă totul în picioare ne va prinde într-un colț, cu disperare și lipsă de atitudine. Nu degeaba scria George Coșbuc în poezia „Decebal către popor”: „Din zei de-am fi scoborâtori,/C-o moarte tot suntem datori!/Totuna e dac-ai murit/Flăcău ori moș îngârbovit;/Dar nu-i totuna leu să mori/Ori câne-nlănțuit.”!
Teama nu aduce decât o viață de slugă și posibilitatea de a fi strivit ca un vierme oricând! Nu e nimic de scris despre asemenea oameni! Istoria îi va consemna ca pe ceva nedefinit, o entitate de oameni incapabili de viata! Nu oricine manâncă viețuiește! Oamenii nu trebuie să fie doar o mulțime care transformă mâncarea în rahat duhnitor!
Încercați din când în când să vă întrebați ce ați făcut fiecare pentru ca viața să nu vă fie de RAHAT?!…
