Când statul pompează bani aiurea într-o gaură neagră, rezultatul nu va fi niciodată alb. De aceea mă miră lipsa de maturitate economică pe care o văd în fiecare zi. Asist ca la o joacă rebelă de copii ambițioși care cred că spartul capului e un exercițiu firesc! Nu vreau să mai aduc exemple concrete, deși le vedem cu toții.
Nu vreau să sune prăpăstios, dar atunci când MADR a dat ajutor de minimis pentru achiziția de vaci, peste tot au crescut prețurile de vânzare ale junincilor și chiar a tăurașilor de prăsilă. Când s-a dat minimis pentru berbecuți și țapi s-au vândut până și măgarii mai bine. La prețuri și de două trei ori mai mari decât realitatea pieței.
Orice marafet investit într-o chestie care va acționa ca o pârghie directă, vizibilă și de pe Marte, va fi întotdeauna dijmuit și direcționat spre buzunarul celor care au mintea iscusită. Și oarecum pusă la muncă doar la acest gen de treabă.
Politicile, chiar și cele agricole, au nevoie de mai mult decât de disimulări de genul celor oferite zi de zi la posturile tv. Unele dintre ele așa de jalnice încât sunt convins că ne cred pe toți proști grămadă.
Cea mai mare greșeală este risipa săracului. Risipa aceea în care se dau bani mulți lăutarilor sau se cinstesc toți amicii de pahar până când copiii le rămân la mila vecinilor. Iluzia că ești baștan pentru o seară duce la suferința celor mulți și în nevoie. A celor care depindeau de acel venit ca de țâța mamei.
Așa că, dragii mei conducătorii, nu risipiți banii pe care îi aveți la dispoziție doar pe manele și curveșticluri. Mai lăsați și ceva de pită sau de un mălai grunjos. Să nu piară toți cei care vă iubesc promisiunile ca pe sfintele moaște!
