Suntem un popor mort, sau doar nenăscut încă?!

Cele mai urmărite

Țara asta nu mai are leac?!…

Oricâte schimbări politice s-au făcut de la Revoluție încoace, România s-a dovedit a fi tot o apă și un pământ. Minciuna, lenea, nepriceperea, goană după căpătuială, cu orice preț, dar și aplauzele prelungite ale susținătorilor angajați în slujbe grase și fără niciun folos țării, au făcut ca România să nu aibă nici infrastructură și nici viitor! Nu tu autostrăzi, calea ferată ruginește iar avioanele mai au un pic și se topesc de tot! Pe când clasa politică se tot umflă cu viloaie, mașini 16X16 și proprietăți prin paradisuri fiscale.

Aproape că înțeleg disperarea licuriciului de a face ordine cu forța în sistemul politic autohton dar, culmea, la noi și pușcăria se mimează. Iar Madagascarul și Costa Rica au devenit alternative pentru vremuri mai solubile. Cât privește recuperarea debitelor celor prinși cu ocaua mică este o activitate la fel de bună ca și restul activităților celor plătiți de la buget! În schimb, când apare o mică scăpare și spre cei mulți și în nevoie, recuperatorii sunt mai rapizi decât moartea.

Mă uit cu tristețe la miniștri acestei țări, care par mai degrabă personaje din absurda comedie. Oameni care nu stiu să comunice nici măruntele realizări decât ca pe minunile lumii. Niciodată parcă neamul acesta nu a avut un guvern așa de șters, lipsit de oameni viguroși. O adunătură de yesmani care se uită la ceas ca să știe când vine urma să-i scape de corvoadă.

Nici opoziția nu arată mai bine! Pentru că disperarea celor care dețin puterea politică la vârf a frânt și orice urmă de om care s-ar fi avântat spre politic. Țara asta are nevoie de o revoluție politică. Nu lehamitea va schimba ceva ci asumarea rolului de a schimba în sfârșit paradigma! Dar până și mie îmi vine să plec. Să-mi iau bocceluța și să mă salvez de NIMICUL de aici!

Cred că țara asta nu mai are leac! E ca un muribund ținut în perfuzii. La fiecare rundă de alegeri se mai schimbă perfuzia și așteptăm o minune. Ne rugăm întorcându-ne spre Dumnezeu ca spre ultima speranță. Poate că…. dar nu. Am ajuns să-mi fie dor de Boc și Năstase. Chiar și de Ponta. Măcar aveau verb. Miștocăreală. Tot ceea ce trebuie ca să ții în mână un asemenea guvern fără nicio altă noimă decât sfintele moaște lăsate de Vâlcov.

Suntem țara unde km de autostradă costă de parcă s-ar construi pe Marte, iar noi deținem doar 3 cm de fiecare cetățean. Cu tot cu cei 115 km făcuți de Ceaușescu.

Doamne, țara asta nu mai are nicio speranță?!…

Suntem un popor mort la doar 100 de ani de la nașterea României dodoloațe?! Sau încă ne zbatem să ieșim din gaura neagră a istoriei?!

Cele mai noi știri

Companii mari din Qatar și Emirate, interesate să investească în zootehnie și procesarea românescă

Potenţialul uriaş al agriculturii româneşti a fost prezentat oficialilor şi reprezentanţilor celor mai puternice companii din Qatar şi Emiratele...

Articole din aceeași categorie