Banalitățile devin în fiecare zi breaking news, iar poporul cască gura ca la un alt fel de pară mălăiață care se tot bălăngăne precum o pereche de ouă lăsate libere în bătaia alizeului. Nu mă mai satur să admir prostia tichilată cu fir de mărgăritar cum se ridică la slavă. Titluri bombastice și adevăruri de genul „baba e babă pentru că e babă” mă scot din papucii de carantină și mă plesnesc singur peste țeastă, ca să am măcar convingerea că încă nu aiurez.
Cum altfel să nu mă enervez când văd tot soiul de doctori în plesnită-bâza teoretizând baba oarba și alături de ei o turmă de yesmeni simulând apoplexia limbii maronii! Iar presa agricolă a ajuns să vândă ceapă, brânză și fleici de vită făcând concurență MADR – ului care a scos RNDR – ul la rampa de supermarket online, dar fără cărucior și cititor de card! Ori au deschis celule de briză și surprize! Iar unii fermierii au început să facă jurnalism! Totul pare cumva întors cu susul în jos, ori invers, cumva sunt toți pe contrasens acum!
Nu mai spun că am citit deunăzi cum un mare fermier, care mulgea vacile și până acum, își face și fabrică de lapte. O alegere bună pentru rotunjirea marjei de profit doar că ziariștii noștri spun că o face ca să avem noi lapte românesc pe raft, deoarece până acum laptele muls de domnia sa, care lua calea unui procesator local (probabil o multinațională), nu era românesc ci o struțo-cămilă antipoziană!!! Asta nu înseamnă că nu sunt de acord cu investiția fermierului, ori cu dorința sa de câștig și integrare a producției, dar cum naiba să își schimbe laptele naționalitatea peste noapte doar pentru că e procesat într-o altă fabrică din aceeași țară?!…
E plin Facebook de pagini care adună fermierii în chibuțuri ale nimănui, iar asociațiile oficiale ale producătorilor agricoli s-au unit ca o maioneză tăiată și trimit tot soiul de comunicate în care adună frustrările și le fac ghem pentru motanii administrației ocupați cu mieunatul la castronul gol. Cum e plin și de tot soiul de secrete atotștiute și propovăduite precum minunile Mântuitorului după ce l-am bătut în piroane groase!
Ne lăudăm doctorii că luptă cu virușii, dar îi lăsăm să caute sprijin pe la societatea civilă, societate care dă semn de coacere la vremuri grele. Că românii au rezerve nebănuite de omenie și compasiune, trebuie să recunosc cu plecăciune!
Cam asta văd în vremea tulbure de după pandemie (mondială, sic!, cum ar spune mulți din colegii mei de aranjat cuvinte), cum se scutură națiunea și se aleg valorile, cum se ridică oamenii capabili, iar cei care au fost numiți doar cu dosar politic ori se dau la fund, ori condamnă la ineficiență și chiar moarte instituțiile pe care le conduc!
Dar, așa cum spun în titlu, avem un popor fericit, care trăiește mucalit studiind nemărginirea cu șchioapa și neantul cu sticla afumată, ceea ce nu e neaparat rău! Doar cumva stupid!!!
