Ori, mai degrabă, STATUL aduce bunăstare doar celor care fac parte din structura sa administrativă. Iar iluzia că statul poate limpezi relațiile economice va fi una foarte dăunătoare în timp. Să fie clar, STATUL nu poate conduce business-uri particulare!
Și a cere statului să îți asigure desfacerea produselor e ca și cum l-ai băga părtaș la afacerea ta. Așa că, nu e de mirare că mulți chiar cred că statul ăsta e un bogătan care aruncă cu banii în stânga și în dreapta, în funcție de cine naiba îl conduce la un moment dat. Totuși, cum ar fi să pui statul coproprietar pe vacile tale, sau pe oile tale, ori pe terenul tău și abia apoi să-l iei la trei păzește că nu ți-a vândut marfa?!
Cam așa sună văicăreala fără de sfârșit a celor care cred că economia de piață e la mâna statului tătuc. Aud în fiecare zi păreri de genul „noi trebuie să producem” și sunt perfect de acord!! Fiecare trebuie să facă ce se pricepe mai bine. Unii cereale, alții lapte sau carne, iar cei mai importanți ar trebui să fie cei care știu să vândă aceste bunuri.
Din păcate pe la noi acești intermediari sunt priviți cu reticență, fermierul român vrând să continue să fie și precupeț, și specialist în finanțe, și mai știu eu ce alte îndeletniciri care au devenit între timp business-uri superspecializate! Nimeni nu vrea să lase nimic nimănui și de aceea își asumă părți de business la care priceperea lor este pur și simplu mai mult decât aproximativă. Apoi se întreabă și țipă pe la toate ocaziile că statul nu-i ajută. Sau că le-a dat bani să producă, iar ei stau cu marfa în debara să facă mucegai.
Apoi, poate așa s-au născut specialitățile cu mucegaiuri nobile. Un individ deștept a zis „dă-mi mie brânza asta stricată că o vând eu ca pe o minune”. Și?! A vândut-o! Pentru că a știut să facă dintr-un dezavantaj un atuu! Pentru acest gen de comerț e nevoie însă de oameni care știu să vândă până și gheață eschimoșilor.
Fermierii ar trebui să se adune în asocieri care să își permită să angajeze un astfel de specialist în vânzări, căruia să îi ofere un procent din pierderea pe care o contabilizează în fiecare an prin proasta gestionare a vânzărilor! Cât privește așteptarea ca statul să facă o treabă bună pe acest segment, când de obicei face risipă mai dihai decât florarul lui Blaga, e o totală bazaconie! De altfel STATUL e bun numai când ne dă ceva (și să nu uitați niciodată că acești bani vin tot de la noi)! Niciodată altcândva!
Dar suntem așa puțini cei care înțelegem cine naiba e statul acesta, încât va trebui să o tot repet până la neantizare… poate, poate cineva va catadicsi să mai și înțeleagă realitățile!
Statul s-a dovedit un foarte prost administrator întotdeauna. Singurul său merit este că poate fi generos cu oamenii care depind strict de măria sa și care pot, cum altfel, aduce voturi în campaniile electorale viitoare. Dar voi, cei care aveți un business, cum naiba credeți că statul vă poate asigura creșterea potențialului când el se pricepe cel mai bine la luat. Iar când dă ceva (tot din banul public adunat!) se gândește cu câte mâini poate lua înapoi. Așa că, chiar dacă o să mă blagosloviți încă o dată, învățați măcar acest corolar: STATUL nu poate aduce bunăstare, ci doar o consumă!
Cât privește vânzarea unui produs agro-alimentar, în condițiile unei economii europene supercontrolată de subvenții și tot felul de mecanisme, mai mult sau mai puțin ortodoxe se dovedește o mare provocare. O provocare din care nu poate fi scos în niciun caz specialistul în vânzări, sau samsarul, cum cu îl numiți voi, cu o enormă doză de infantilism economic.
