Provocările în agricultură sunt vitale. Alimentate de schimbările climatice drastice, dar și de cerințele pieței. Din nefericire publicul stă cu ochii pe supermarket și crede că hrana e infinită, dar doar o sită absurdă cerne pentru cei cu multe resurse financiare pe când ceilalți, miliarde și miliarde de oameni mai puțin fericiți, știu deja că mâncarea începe să devină din ce în ce mai puțină.
Chiar dacă fermierii sunt forțați să producă mai mult cu mai puțin, sintagmă pe care am reauzit-o des la multinaționale, mă întreb până unde?!… Știu că în România o astfel de provocare pare așa ca o joacă de copii în grădiniță, deoarece natura a înzestrat acest teritoriu cu resurse de harnă de la foarte bune în sus. Și noi ne cam batem joc de acestea! Privim cu dispreț oamenii care fac aceste resurse să crească, să viețuiască. Pentru că din viață se naște viața și niciodată invers!
Dar, cu riscul ca unii dintre voi să zâmbească acum, voi trage a nu știu câta oară un semnal de alarmă. Mâncarea nu e infinită, iar resursele din care aceasta se poate face sunt din ce în ce mai limitate. În curând mapamodul va trebui să se reorienteze, chiar prin schimbarea obiceiurilor alimentare tradiționale. Așa cum hrănim noi plantele cu elemente de sinteză, tot așa vom începe să măcinăm munții și să-i transformăm în resurse minerale pentru a putea hrăni alte plante sau chiar direct pre noi! Vom mai tăia păduri să câștigăm teritorii noi pentru agricultură. Dar mai avem nevoie și de oxigen, iar fără păduri suntem condamnați mai rapid la pieire ca specie. Dar, provocarea cea mai mare e următoarea: cu cât alimentăm artificial un biosistem cu atât o parte din el se va atrofia. Dovadă că terenul agricol este supus unor agresiunii din ce în ce mai mari din pricina unei competiții acum absurdă. Iar anual devin impracticabile pentru agricultură terenuri agricole de 14 mil ha.
Cât avem noi ca țară disponibil pentru agricultură. Iar tendința de a crește volumele pentru a păstra un preț acceptabil hranei este tot mai dăunătoare pentru viitorul agricol al planetei. Aceste politici mondiale sunt dictate de o economie bazată pe consumul deșănțat care nu are cum să nu fie într-o zi tamponat de realitate. Iar realitatea crudă este că tot ceea ce se câștigă acum se va deconta pe viitor. Așa că a avea grijă de terenul agricol și deci de reursa de hrană, ar trebui să fie grija primordială.
Lipsa hranei va duce la conflagrații care vor limita și mai mult capacitatea de a produce a pământului. Viitorul omenirii, în lipsa posibilității de a cuceri noi teritorii dincolo de Terra, înseamnă reducerea populației sau schimbarea paradigmei în privința modalități de hrănire actuale, care pune o foarte mare presiune pe cei care produc hrană. Milioanele de crescătorii de animale în sistem industrial vor fi din ce în ce mai agresate de maladii, iar pesta porcină, gripa aviară sau boala vacii nebune sunt doar vârful icebergului.
În concluzie, românași dragi, păstrați ceea ce aveți pentru că în curând hrana va fi foarte scumpă și la limită, iar cei care o produc vor deveni ori foarte bogați, ori slugile celor care au puterea de decizie. Alegeți politiceni adevărați, patrioți, care vor știi să poziționeze țara în așa fel încât să nu fim prea expuși. Asta pentru copiii noștri deja. Nici nu bănuiți ce aproape de dezastru suntem!
