Marketingul produselor tradiționale se axează, ca laitmotiv, pe sintagma „gustul de acasă”. În diverse ipostaze! Remarc, cu părere de rău, foarte slaba spre aproape inexistență a unor povești cât de cât mișcătoare. De aceea, Măria Sa Piața e plină de clișee și tembelisme ieftine! Probabil (a se citi cu certitudine!) că nu au înțeles deloc rolul publicității în dezvoltarea unui business. Și a trecut deja o generație de consumatori de advertising de calitate. Avem câțiva profesioniști capabili să dezvolte o marcă spre brand.
E adevărat că fiind prea puțini profesioniști pe acest segment deosebit de important serviciile lor ar putea părea scumpe la o primă vedere. Dar ce înseamnă scump de fapt?! Publicitatea și marketarea trebuiesc privite ca investiții care se amortizează în timp, pentru că orice rahat bine marketat și adus lumii ca o minune se va vinde! Iar dacă rahatul e și un pic mirositor, succesul va fi garantat.
Dar să vorbim de gustul de acasă ca principiu de marketing. Mulți oameni au un gust de acasă benefic sintagmei folosite până la polizare, alții nu, poate că nici nu mai vor să audă niciodată de acel gust. Subliminalul e pista cea mai folsită de creatorii de advertising (publicitate), iar în multe cazuri acolo va găsi o coardă care nu va intra în rezonanță cu acest mesaj aproape idiot!
Vă aduc aminte că gusturile se educă, cresc, se înnobilează, au nevoie de provocări, de acel ceva „altfel decât banalul de acasă”!
Concluzia mea este că această liniaritate nu diferențiază cu nimic telemeaua cu gust de acasă de telemeaua cu gust de oriunde altundeva. Dar o telemea cu sclipici va fi ținută minte ușor! OK?!
E preferabil gustului de acasă, de cele mai multe ori îndoielnic, un gust special. Iar dacă știi să bați toba vei avea și muzica necesară pentru dans. Deoarece doar cei care știu măsura pot să țină ritmul!
Asta așa, mai poetic! Pentru cine e gata să încerce și altceva decât veșnicul și bătutul în cuie gust de acasă!
