Nu pot să nu mă-ntreb, aproape zilnic, cum naiba să lași agricultura la mâna bancherilor care nu înțeleg acest business. Îmi aduc aminte că Isărescu spunea acum vreo 5 ani, că din ferma lui viticolă banca nu i-ar lua ca garanție decât cisternele de inox.
Nu tu vinul din ele. Nu tu zecile hectare cu struguri zâmbind soarelui. Nici măcar utilajele, pentru că sunt greu de evaluat și necesită o trupă de specialiști. Toate acestea când peste nici 30 de ani o să fie țărâna la prețul diamantului. Că fără diamante se poate trăi, la urma urmelor sunt bune și bijuteriile digitale, dar fără grâu nu se poate mânca pită virtuală.
Bolile principale care lovesc adânc agricultura românească, pe lângă deja celebra rezistență la asociere în vederea susținerii profitului, ar fi slaba capitalizare și lipsa unei bănci specializate. Nu mai vorbim de fondul mutual și managementul riscului (o fata morgana după care aleargă toți fără să știe ce și cum) sau de irigații. E mai ușor să investim în paparude și catedrale ale mântuirii noastre. Că nemântuiți nu putem face politici agrare!
Mă tot gândesc cum Doamne iartă-mă a reușit tiranul de cizmar din Scornicești să realizeze ceea ce democrația asta minunată și neprihănită nu poate nici măcar să întrețină?! Oare nu se fura și atunci?! Ba da, dar mai cu teamă, pentru că dacă și când erai prins, te cam lingeai pe bot cu tot neamul.
Acum aproape doi ani am insistat pe această problemă, după o consultare la MADR, și un secretar de stat mi-a zis „De ce nu o faci tu?! Că mie mi-au spus toți finanțiștii că o bancă agricolă se naște moartă”. Oare?! De când mă știu oamenii câmpului și-au plătit datoriile. Lor nu le place să se știe datori. E adevărat că nu toți știu să-și facă un plan de afaceri și nici să-și țină sub control riscurile. Au nevoie de îndrumare și de credite pe termen lung. Nu de credite de tip IFN, care vin cu promisiunea actelor mai puține, dar cu riscuri de necontrolat.
Am citit deunăzi că o astfel de instituție financiară nebancară a intermediat credite pentru fermierii mici împrumutând banii de la o bancă europeană. Mă tot întreb, și îi întreb de fiecare dată și pe cei care au frâiele în mână, cum reușesc aceste instituții să atragă fonduri, apoi să crediteze fermierii din România cu o rată de default sub 1%, dar cu un profit în creștere cu peste 40% în doar un semestru?!… Asta nu cumva poate demonstra că nu ar fi născută moartă o bancă agricolă?! O bancă care ar putea da și credite imobiliare tinerilor fermieri pentru achiziționarea de teren agricol și construirea de ferme. În loc de prima casă să fie prima fermă, spre exemplu!
Câți bani pierde statul pentru că agricultura vinde materie primă în loc de o minimă creare de valoare adăugată?!… Zootehnia ar crește mult prețul la cereale, iar traderii ar mai pleca spre Rusia și Ucraina. Un program național pentru dezvoltarea vacii de carne, asociat cu abatoare și procesatori pentru carne premium de vită, ar aduce pășunile la rang de El Dorado. Am putea face carne mai bună și mai ieftină decât Argentina, Australia, Irlanda de Nord și mai știu eu care alt mare producător. Am angaja și maseori pentru frăgezirea pulpelor și vita Kobe de Ardeal ar coborî printre muritori. Pe munții noștri ar fi înghesuială ca pe Coasta de Azur. La un bulz, la o tochitură, la un mălai cu sarmale și piftii. Și un strop de aer nepoluat că s-au dus naiba toate combinatele.
Poate că ar părea aiuritor dacă nu aș știi sigur că doar creditarea și politicile bune ar face din Agricultură cel mai dinamic sector. Cu mult peste umflatul IT. Pentru că fără calculatoare ne-am putea obișnui să trăim, dar fără hrană nu. Sau, cum spunea cineva, oamenii ar putea să trăiască cu fotoni, dar încă nu știu să-i digere.
Să vezi atunci înghesuială la mare!!!…
Fermieri, puneți mâna și construiți-vă banca voastră. Cereți statului să scoată ceva mărunțiș din pușculița de unde se iau comisioane mult mai mari decât orice contract, apoi să vină ca un creditor care are la mână garanția cea mai bună. Pământul! De ce să lăsați pe alții să facă bani grei din creditarea agriculturii? Puneți mâna și alimentați cu bani această bancă, așa cum o făceau acum 80 de ani boierii și mijlocașii. La Banca Fermierilor s-ar găsi mulți acționari care să investească. De acest fapt sunt convins 100%! Cine naiba ar refuza un profit constant și bun pe veșnicie?!
