Hai să vorbim pe șleau despre acest subiect, că m-am cam săturat de tot soiul de habarnabiști care își tot dau cu părerea fără a avea o minimă experiență. Aud în fiecare zi de la mulți fermieri cum că agricultura e o loterie, că este la mâna lui Dumnezeu, că una, că alta, iar ei se luptă cu morile de vânt mai dihai decât bietul Don Quijote de la Mancha.
Dar, dacă e să privim realitatea în față, absolut totul pe lumea asta este strict o loterie! Chiar și mersul pe jos este periculos și supus riscului la fiecare pas. Asta înseamnă că nu vom mai merge pe jos pentru că e o loterie?! Nu! Absolut orice activitate productivă este riscantă. Mineritul, siderurgia, construcțiile. Aduceți-vă aminte de mitul meșterului Manole! Loteria, sau mai bine spus riscul, poate fi oarecum cuantificat. Și el este astfel în lumea civilizată, acolo unde asigurările și măsurile compensatorii pot stabiliza un sector economic lovit de criză. Alta decât cea a supraproducției!
Așa că, toate activitățile au loteria lor, doar că nu toate au vizibilitatea lanului aflat sub cer. Exceptând poate pompele funebre și colectarea de taxe și impozite, care par singurele sectoare fără risc economic!
Agricultura e o activitate importantă, iar volatilitatea din ultima vreme a prețurilor se datorează și intervenției frustrante a celor care vor neapărat un loc în față pentru producătorii lor de hrană în speranța că viitorul nu va aduce o importantă criză alimentară!!! Dacă piața produselor agricole nu ar fi plină de astfel de intervenții complet aiuritoare și uneori lipsite de orice suport real valoarea produselor agro-alimentare ar respecta munca și, evident, atunci orice risc va fi acoperit natural. Așa cum a fost de-a lungul vremurilor fără intervenția politicului în moara de mălai a lumii! Dar, cum acum nu se mai poate reveni ușor la o piață agricolă fără intervenții publice, de ce să nu trecem la următorul nivel?! Adică dacă tot trebuie să subvenționăm producerea de hrană de ce să subvenționăm producerea de bioetanol, de biogaz, de alcool, de plante medicinale sau mai știu eu ce alte bazaconii care nu au nimic de a face cu hrana?!
Dar să revenim la loteria agriculturii, trebuie să recunoaștem că sunt sectoare și sectoare aici. Atunci când pui sub brazdă 300 kg de semințe și poți să scoți 6.000 kg/ha (chiar și 9.000 kg/ha) într-un an bun (și în plus să tot fii nemulțumit) e loc pentru un a numit risc meteorologic sau alt risc tehnologic necontrolat. Oare în ce altă activitate economică mai există o asemenea dinamică a multiplicării, v-ați întrebat vreodată?! Dincolo, la crescătorii de vaci, cu totul alta este multiplicarea economică. Nu e ușor să aștepți ca rezultatul cuplării dintre două bovine să aducă pe lume un produs viu apoi să mai aștepți o medie de minim 3 ani pentru a spera în producția de lapte, sau de cel puțin încă un an pentru a-l transforma în carne. Dar fiecare dintre aceste ramuri ale agriculturii își avea locul său bine determinat. Dacă era un an rău în cultura vegetală, carnea devenea ieftină iar cerealele foarte scumpe. Și așa se regla piața. Cu o dinamică sezonieră! Acum degeaba ai un an foarte bun sau unul prost agricol pentru că piața mondială nivelează cererea și oferta la nivel macro, iar cei care produc mult și foarte bine subvenționați vor ocupa rapid golul din piață care v-ar fi oferit protecția normală.
Loterie este peste tot dragi fermieri, chiar și pe Olimp!
Nimic nu poate avea mai mult decât certitudinea morții, cum nimic nu poate fi veșnic când are un început!
Cât privește amatorismul agricol, până și aici ar fi loc de o anume strategie a minimizării riscului dacă ar învăța să consulte specialiștii înainte de a se cataloga singuri drept specialiști după câțiva ani norocoși!
