Seceta a devenit principala provocare a agriculturii moderne, iar ţara noastră se află într-un punct de inflexiune, în care adaptarea la schimbările climatice nu mai este o opţiune, ci o condiţie esenţială pentru supravieţuire şi profitabilitate, arată studiul „Fermier în 2026: Priorităţi, Provocări şi Perspective”, realizat de MKOR la comanda ALCEDO. Însă, investiţiile în irigaţii şi tehnologii pentru conservarea apei rămân limitate: doar 37% au implementat astfel de măsuri în infrastructură.
Cercetarea, desfăşurată în septembrie 2025 pe un eşantion reprezentativ de 250 de persoane de decizie din ferme care gestionează minimum 100 de hectare, arată că majoritatea au început deja implementarea unor măsuri strategice de adaptare, prioritizând rezilienţa şi investiţiile în tehnologie.
Factorii climatici extremi, în special seceta, domină topul provocărilor cu care se confruntă cultivatorii. Fenomenele climatice extreme sunt percepute ca fiind cu 30% mai critice decât provocările financiare tradiţionale, cum ar fi costul inputurilor sau presiunea preţurilor la vânzare.
Fermierii nu mai tratează clima drept o variabilă ocazională, ci ca pe o constantă de business în jurul căreia trebuie să planifice strategic.
„Studiul confirmă ceea ce vedem zilnic în câmp: fermierul modern a devenit un manager de risc, iar clima este variabila principală. Deciziile nu se mai iau doar pe baza tradiţiei, ci pe date, rezilienţă şi tehnologie. Rolul nostru la ALCEDO este să fim parteneri strategici în această tranziţie, oferind nu doar inputuri, ci soluţii integrate – de la hibrizi adaptaţi la secetă, până la consultanţă agronomică personalizată, şi facilitarea accesului la finanţare. Succesul în agricultura de mâine depinde de capacitatea de a transforma provocările climatice în oportunităţi de eficientizare”, spune Radu Voinea, director general ALCEDO.
Reacţia fermierilor la presiunea tot mai mare a schimbărilor climatice este deja vizibilă în practică: 73% dintre agricultori şi-au diversificat culturile pentru a diminua riscurile, 71% au introdus soiuri rezistente la secetă sau la variaţiile climatice, iar 63% au redus suprafaţa cultivată, preferând să producă mai puţin, dar mai sigur.
Peste jumătate (54%) au apelat la soluţii financiare (credite, cooperative, compensări cu cereale) pentru a susţine aceste transformări. În schimb, investiţiile în irigaţii şi tehnologii pentru conservarea apei rămân limitate: doar 37% au implementat astfel de măsuri în infrastructură.
În planurile de dezvoltare pentru perioada 2026-2028, direcţia este clară: 86% dintre respondenţi au planuri de investiţii, iar acestea se concentrează pe tehnologizare şi extindere. Investiţiile în echipamente şi tehnologii agricole noi sunt primele pe listă (66%), urmate de achiziţia (63%) sau arendarea (50%) de noi terenuri.
Deşi dotările de bază precum echipamentele de tratament (85%) şi spaţiile de depozitare (74%) sunt larg răspândite, infrastructura modernă este încă la început. Doar 23% dintre fermele analizate deţin sisteme de irigaţii automatizate şi doar 21% folosesc sisteme digitale de monitorizare.
Conştientizarea acestui deficit este însă ridicată. Pentru perioada 2026-2028, investiţiile în sisteme de irigaţii şi conservarea apei reprezintă o prioritate pentru aproape jumătate dintre fermieri (48%), confirmând că agricultura performantă nu mai poate fi făcută fără un management controlat al apei şi al resurselor.
