Uniunea Europeană și a sa Politica Agricolă Comună e tot ca un fel de CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), dacă e să privim cu realism situația.
Cu ce oare este deosebită față de sistemul sovietic de comerț socialist?!…
Atâta timp cât se frezează până la ridicol realitățile economice pentru a se crea un fals cadru concurențial?! Chiar arbitrar! Un cadru în care pionii importanți se tot transformă în regine după fiecare șarjă în care fură startul cu nonșalanță, deși sunt cei mai atletici pioni din joc. Nici măcar nu mai disimulează, ci o fac pe față. Cu genul acela de abordare de tip „fac ce vrea mușchii mei pentru că pot”, asemănător politicii de Dâmbovița. Apoi, odată ajunși iar pe primul loc, vin să ne propovăduiască din experiența lor universală.
Ba mai mult, ne-o impun ca regulă de joc. Ni se explică cum să eficientizăm la maximum consumul de resurse pentru obținerea unor rezultate din ce în ce mai mari. Adică, dintr-un kilogram de lapte să facem 2 kg de brânză, iar dintr-o fleică de carne, din ce în ce mai mică, să punem și de ciorbă, și de o tocăniță dar să rămână și pentru oarece grătare. Desigur că duc spre absurd abordarea comunitară a succesului! Dar că să înțelegeți cum vine treaba cu eficientizarea. Pentru că în curând vom avea din ce în ce mai puține resurse de cheltuit, iar nevoile vor fi din ce în ce mai mari. Dar, ca orice eficientizare, într-o zi va atinge și un punct critic din care, oricât s-ar mai întinde gălușca, nimeni nu o va mai găsi în ciorbă. Și, apoi, nu întotdeauna este sănătos să să tot obții mult cu din ce în ce mai puțin. Regula universală a conservării materiei spune clar că dacă bagi ceva într-o reacție, musai să iasă la fel. Nu există loc de manevră aici. Așa că oricât am muta din stânga ecuației, imediat după egal va fi la fel. Doar iluzia câștigului este mărită. Chiar și energiile se supun acestei reguli. Iar cei care consumă aiurea resursele pentru case mai mari, mașini mai puternice și mai știu eu ce alte năzbâtii, nu fac altceva decât să ia de la cei care sunt mai slabi și să adune la ei.
Chiar și bogăția este supusă aceleiași reguli, doar că cineva care se pricepe știe să adune nimicul ca pe ceva valoros, în așa fel încât iluzia bogăției să fie întreagă. Foarte curând lumea va avea de trecut printr-o nouă și foarte mare criză din această forțare a resurselor. Energia sistemelor economice este dată de valoarea absolut pur fantastică a banului. Chiar și aurul, platina sau diamantele sunt tot o formă de a ridica iluzia aceasta tembelă. În fapt, cine tipărește banii ține sub control mintea noastră. Dar vorbeam de moda alimentelor și am ajuns la moda banilor!
Adevărul e că omului când îi prisosește ceva are reacții ciudate. Unii se apucă să strângă, alții să risipească, iar cei mai pricepuți încep să facă tot felul de chestii care să mărească consumul. Deoarece consumul este, și va mai fi mult timp de aici încolo, principalul motor economic. Stimularea consumului se face prin creșterea atractivității. Așa s-a dezvoltat moda a aproape orice. Telefoane, televizoare, mașini, locuințe etc. Dar principalul consum uman este cel de hrană. Așa că de un secol încoace și alimentele au ajuns să fie în trend.
Ba cu o sticlă de băutură, ba cu un anume fel de farfurii, ba mai știu eu cu ce naiba le mai trece prin cap dezvoltatorilor de modă alimentară. Asta în paralel cu două treimi din populația plantei care abia reușesc să mănânce o dată în zi un terci de ceva ca să-și mai lungească chinul pe această planetă. Știu că nu vă simțiți vinovați atunci când aruncați tone de alimente în fiecare an la coșul de gunoi, doar pentru că vă lăsați purtați de reclamă și tot soiul de promoții din ce în ce mai sofisticate!
Dar moda asta de a consuma aiurea resursele în același timp în care propovăduim eficientizarea pe toate planurile, nu prea se pupă nicidecum. Dar este doar o exagerare voită a consumului, cam ca la mașinile de curse, dar fără a fi nevoie să concurăm nicidecum. Doar așa, mărim jigloarele ca să toarcă motorul economiei din ce în ce mai tare, iar singurul cu adevărat câștigat este cel care deține rezervorul cu combustibil. Un combustibil care se face din mult mai puține resurse dar cu o întreagă campanie de marketing ca plasmă!
