Venirăm noi pre lumea asta ca baștani, au ba?! Vă întreb așa direct că parcă ne-am pierdut simțul realității cu desăvârșire. Toți ne visăm afaceriști cu statul, fiel el paralel au perpendicular pre dracu să ne ia pre toți, Fiecare în parte are ceva de așteptat de la o mortăciune în putrefacție precum STATUL! Ne mirăm cum de s-a ajuns până acolo încât să punem prim-ministri de mucava și paiantă, iar decizia politică să fie ca o manea cântată la flaut cu gușă. Nimeni nu își asumă nimic, toți au făcut totul, iar noi am rămas cu jumătatea lui cinci drept stindard!
Dar, dragii mei, ați încercat fiecare din voi să vă schimbați un pic obiceiurile fanariote și comunistoide?! Câți din noi nu au mai dat șpăguța, câți dintre noi au înțeles că națiunea suntem noi, cei care plătim taxe. Câți dintre noi au obiceiul de a privi înspre administrație ca la niște angajați vremelnici pe banii noștri?! Câți dintre noi au cerut un stat puternic, o justiție curată și o clasă politică responsabilă?! În afară de strigătele de bocitoare mercenare.
Câți dintre noi au înțeles că puterea vine de la noi, iar cei care o au, fie și pentru o vreme, sunt datori să nu abuzeze?! Câți dintre noi i-am tras la răspiundere?! În realitate se face coadă la pupatul mâinii drepte și al bucii stângi, dătătoare de ceva. Taman din banii noștri! E ușor să dăm vina pe unul. pe altul pe când ne vedem de obiceiuri vechi și nu schimbăm decât mașinile și țoalele. Profesorii nu mai susțin învățământul deoarece și-au pierdut bruma de credibilitate prin micile atenții și mai știu eu ce obiceiuri de castă ca meditațiile. Doctorii și-au pierdut omenia și se visează deasupra lumii. Și își iau și mulțumiri dar și blesteme la greu! Privim cu toții ciolăneala pe banul public și răbdăm sistemul deoarece cei care se împotrivesc, fiind din ce în ce mai puțini, sunt ușor de îngenuncheat!
Lipsa de încredere, lipsa de perspectivă ne vor îngropa. De fapt, noi ne-am vândut țara și neamul. Ne-am vândut unii pe alții și dracu pe toți! Suntem supărați că unul nu a putut fura mai mult iar cei care nu știu să fure, oamenii cu frică de Dumnezeu, sunt cei mai nevoiași! Mulți au luat calea pribegiei în căutare de o societate umană!
Așteptăm minuni, chemăm în gând pe câte un Vlad Dracul cu speranța că îi va trage în țeapă. Vă dați seama că nu mai avem destule păduri pentru câți vinovați ar fi de suit la cer?!
Și asta pentru că am răbdat ca proștii și visăm mere coricove. Ne mulțumim cu o plasă la patru ani. Nu înțelegem rostul democrației!. Nu suntem decât un popor chinuit care nu am înțeles cum stă treaba cu economia de piață, un popor care încă mai zace în feudalismul negru. cu mii de cruci și pupături de moaște dar fără a avea o credință adevărată, curată! Ci doar tot un soi de spăguială prin cutia milei! De fapt îl vindem și pe Dumnezeu, iar dacă s-ar mai naște o dată l-am răstigni iar, eliberând pe cine să mai știe ce alt ticălos.
Apoi ne vom face cruce iar două milenii, cerându-ne iertare că tare proști mai suntem. Și SUNTEM nefericiți de proști și lipsiți de conștiință umană! Așteptăm un Messia apoi îl batem în cuie, să-i fie învățare de inimă!
Și, atâta timp cât nu vom înțelege că numai prin noi țara va fi țară și tot așteptăm pară mălăiață, nu vom avea decât simulacre de orice. Chestii făcute să fie, forme fără fond în care, din marea noastră lipsă de cunoaștere, ca să nu zic PROSTIE, vor continua să ne ofere iluzia că suntem un popor!
