Oamenii, din păcate, o fac mai mereu. Ba din nevoie, ba pentru a-și urmări un scop, ba din iubire, ba din mai știu eu ce alt scop nobil care ar face întreprinderea minciunii să „merite”.
Nici măgarii nu sunt „măgari”, oricât de mult am marșa pe trimiterile spre lumea animală, mizeria umană e mult mai infectă decât orice fel de căcărează. Atât rezultatul firesc al digestiei dar mai ales produsele infestate de putrefacția egourilor. Dealtfel, cu cât soclul de pe care se privește cu scârbă lumea e mai înalt, cu atât mai josnică e judecata. Iar pretențiile de autoritate supremă amorțesc orice noimă a bunului simț. Din păcate, istoria, deși se repetă, e așa greu de urmărit încât nu mai trebuie să mire pe nimeni repetarea greșelilor. Mai ales a celor fundamentale.
Pretenția de adevăr și lupta oarbă în apărarea propriilor concepte se ascut întotdeauna atunci când pasiunile depășesc firescul. Se vorbește tot mai mult despre demnitate. Parcă cu atât mai mult când lumea noastră se adâncește în promiscuitate. Nu trebuie să privim departe. E de ajuns să ne uităm în oglindă. Tot ceea ce se naște în jurul nostru, de la lumea politică până la ceea ce numim high-life, de la manele până la showurile păcătoase, de la imposibilele asfaltări până la Calea Lactee, toate acestea s-au născut din gândul și inima noastă. Din lipsa noastră de atitudine, din lipsa noastră de implicare, din lipsa noastră de respect. Ce e mai rău în societatea noastră este tocmai lipsa unei scări a valorilor. Amestecarea fără precedent a banului în tot ceea ce „curgea”înainte firesc. Oare totul pleacă din lipsa de educație?! Oricum nu poți cere ignoranților mai mult de ce vedem azi. Nu e de vină doar Antena 3, Realitatea TV dar nici Horia Roman Patapievici ori Andrei Pleșu pentru ce se întâmplă acum.
Dar faptul că o mare parte a intelectualilor țugulani sunt priviți așa e și din pricină că s-au amestecat în troaca porcilor, așa că mirarea că sunt mâncați e oarecum hilară.
Nu poți prinde pește dacă îți este frică de baltă. Când vrei să te hârjonești cu maidanul trebuie să-ți pui jampierii și să te aștepți și la faulturi. Când dai cu pumnul nu aștepta ca adversarul să-ți zâmbească frumos și să se recunoască învins.
